Duminica trecută, după-masă. Soția începe să simtă niște dureri foarte puternice în zona abdominală. Ia niște medicamente, se roagă, speră să îi treacă. Durerile însă sunt persistente. Se simte tot mai rău, de durere aproape că leșină, are nevoie de sprijin pentru a se mișca prin casă.
În cele din urmă, spre seară chemăm salvarea. Trece mai mult de o oră până își face apariția o doctoriță. Pune câteva întrebări, o palpează și spune „Cel mai probabil este vorba despre o colică renală”. Îi face o injecție de calmare și îi sugerează să meargă dimineață la spital pentru mai multe investigații.
Injecția nu își face efectul. Durerile sunt insuportabile. Noaptea pe la ora 2 chemăm din nou ambulanța. După vreo 45 minute, apare un alt doctor. O palpează puțin, o întreabă ce și unde a mâncat ultima oară, și ne livrează diagnosticul nr. 2: Enterocolită.
La prânz, mâncasem cu toată familia la McDonalds. Noi, ceilalți trei membri ai familiei, nu aveam nici o problemă. Cum era posibil ca Dana să ajungă în această situație? Doar mâncase un singur hamburger! Îndrăznesc să îmi exprim nedumerirea, dar doctorul bineînțeles că știe mai bine… „Mâncarea de la fast-food este nesănătoasă.” OK.
Ne hotărâm ca Dana să fie transportată la spital. La plecare, îl întreb pe doctor dacă se poate face o ecografie, ca să știm exact care e problema. Îmi răspunde “O să facem noi o ecografie, stați liniștit.” Îl cred.
Rămân (ne)liniștit acasă. La spital, Dana este predată în mâinile unui rezident, căruia i se spune că are o toxiinfecție alimentară. Încrezător în diagnosticul deja stabilit, acesta nu consideră necesar să facă o ecografie. Dar îi vine o altă idee bestială. Se uită la Dana, o vede probabil rumenă la față, așa că îi spune “O să vă chem un taxi și vă dau o trimitere la spitalul de infecțioase. Ei știu mai bine ce medicamente să vă prescrie.”
Doar bănuiesc figura pe care a făcut-o Dana. Cum pot eu, femeie, fără însoțitor, încă având dureri mari, să traversez orașul în taxi la patru dimineața? Cum se poate așa ceva? Răspunsul este simplu. This is Romania!
(Trec peste faptul că taximetristul nu avea de dat rest de la o bancnotă de 50 lei și au negociat timp de câteva minute o soluție. Unde să fi mers la ora aceea ca să schimbi banii?)
La spitalul de infecțioase se pun din nou întrebări pe marginea diagnosticului. O asistentă (căreia probabil i-a stricat somnul) comentează indignată că a fost chemată salvarea doar pentru niște dureri de burtă. I se prescriu niște medicamente împotriva diareei și i se sugerează să plece.
S-a făcut deja ora 5. Dana mă sună și îmi spune să vin după ea. Ajung la spital și îmi spune toată povestea. Ne hotărâm ca dimineață să facem o ecografie.
La ecograf, doctorița pare îngrijorată. “Cel mai probabil este apendicită, dar e posibil să fie și o sarcină. În poză, îmi apare ceva lichid în abdomen care nu ar trebui să fie acolo. Situația e urgentă, mergeți imediat la spital.”
Pornim în trombă spre un (alt) spital, unde caut cu disperare un doctor, insistând că e o problemă urgentă. În cele din urmă, ajung să conving un rezident să o vadă pe Dana. În mai puțin de jumătate de oră, o internează. În mai puțin de două ore, ajunge pe masa de operație. Diagnosticul final (nr. 4), confirmat în timpul operației: sarcină extrauterină.
De fapt, fetusul se dezvoltase de vreo două luni în afara uterului, dar acum avusese loc un avort spontan, care a dus la distrugerea trompei uterine. Dacă nu ar fi fost operată în acea zi, complicațiile apărute ar fi putut să îi afecteze alte organe sau chiar și viața.
După câteva zile, Dana a ajuns acasă. Deoarece i s-a recomandat multă odihnă la pat, are timp să mediteze la ce s-a întâmplat. În România, o gravidă a născut în taxi, pentru că nu i s-a permis accesul în spital. În România, un doctor a operat piciorul sănătos al unui pacient. În România, mai mulți copii au murit asfixiați în incubator. Tot în România, mulți dintre noi plecăm spre spital cu o boală și ne întoarcem acasă cu încă una bonus.
Ținând cont de cele scrise mai sus, am zis că e bine să fim mulțumitori deoarece:
– Nu au fost decât 4 doctori care au dat 4 diagnostice diferite. Ce s-ar fi întâmplat dacă o consultau 10 doctori?
– Deși după o oră, totuși ambulanța a sosit
– Dana a fost trimisă la celălalt spital cu taxiul, nu cu trenul sau autobuzul
– Spitalul de infecțioase se afla în Cluj, nu la Brașov sau București
– Acum știm ce medicamente trebuie să folosim împotriva diareei
– Am reușit să cumpărăm repede patru plicuri pentru a răsplăti pe doctoriță, anestezist și 2 asistente
– Hamburgerul n-a avut nici o vină. Asta înseamnă că mai putem mânca fast-food din când în când.
– Mda… Sunt mândru că sunt român…This is Romania!
pentrusufletultau 
Multumim ca ai impartasit cu noi aceasta experienta grea…si ca nu ti-ai pierdut simtul umorului…:)
Sper ca Dana se simte bine acum…
Draga de ea, slava Domnuli ca nu s-a intamplat mai grav. Inteleg frustrarea prin care a-ti trecut, si eu am trecut exact prin asta. La noi urgente inseamna numai cand esti la un pas de moarte, si din pacate cazurile de malpraxis arata indiferenta multor medici
Adevarul este ca numai ci nu sta cu orele la usiile doctorilor, pe holurile cabinetelor lor, nu stie ce oribil ajungi sa te simti acolo. Avand diabet tip II si lucrand in Siguranta Circulatiei sunt nevoi sa imi fac o glicemie “oficiala” adica facuta la o policlinica care sa mi-o stampileze si semneze, si sa ma prezint cu ea la Medicina Interna de la Policlinica CFR Brasov. Sunt uneori nevoi doar pentru a preda o bucata de hartie, cate trei ore. Apoi trebuie sa mai stau circa o ora la diabetolog si inca doua-trei ore la doctorul de famile cu aceeasi hartie. Basca si la Medicina Muncii unde am stat si peste patru ore la la rand, ma chemasera doua reprezentante ale sistemului medical romanesc pentru aceeasi hartie de importanta “nationala” cat mai des, ca sa isi justifice trandava activitate atunci cand holurile le erau goale!
Cu un sistem informatizat fara pretentii de soft si hard spectaculoase, as fi putut eu si glicemia mea ticaloasa, sa fim vizibili tuturor celor din domeniul sanatatii care doresc sa stie cum evolueaza boala, fara stresul asteptarii inutile pe holuri, fara arogantele si dispretul unor asistente pe care sa le deranjez prin prezenta mea, cum s-a exprimat una ranjind acum vreo doi ani catre mine “ca o doare undeva de sanatatea mea” facandu-ma sa ma simt ultimul om. Dar fara sa pot reactiona, caci eram amenintat ca orice glicemie pe care cei de acolo, cei si mai ales cele din cabinetul Medicinei Interne nu o accepta va duce la scoaterea mea de la Siguranta Circulatiei, deci implicit la darea mea ulterioara afara din servici! Dar asa trebuie sa tac si sa suport dusmania reala dintre reprezentantii sistemului medical corupt si pacient, si facand o gluma amara, daca as fi in America as spune ca sunt un lobby-ist, insa aici am devenit un hol-ist cu acte in regula!
Cristina. Da, Dana e mai bine. O sa aiba nevoie de vreo doua luni de pauza fortata…
Valentina. Sunt si multi medici buni in tara. Din pacate, sunt si multi care au plecat peste granita.
Mihai. Imi pare rau pentru experientele negative avute si pentru suferintele indurate. Nu stiu daca noi o sa mai apucam, dar de dragul copiilor nostri sa speram ca lucrurlle se vor schimba in viitor. Unul din lucrurile care ar trebui sa se schimbe este mentalitatea celor angajati in sistemul medical (cum la fel ar trebui sa se intample in majoritatea companiilor de stat).
Am trecut si eu prin situatii asemanatoare ar trebui deschis un forum in care fiecare sa spuna prin ce a trecut si sa mergem cu ele la primarie. Bataia de joc de la UPU trebuie sa inceteze. Aflu acum ca depinde pe cine cazi. Ca este un doctor la care pur si simplu i se rupe. Trebuie facuta acolo o ancheta si afla ce se intampla. Ca sa nu mai vorbim ca pe usa scrie ca timpul de asteptare pt cele mai usoare cazuri este de 120 de minute, dar in realitate poti sa stai o noapte intreaga fara sa se uite cineva la tine.
Imi pare sincer rau pentru ce vi s-a intamplat. Si totusi ma bucur ca ai fost destul de constient si de responsabil sa cauti (si sa gasesti pana la urma o solutie) si ca nu te-ai bazat in totalitate pe sfaturile unor medici indiferenti.
Prima gresala….a mancat la McDonalds .
A doua: a luat medicamente INAINTE sa stie ce are si sa o vada dr …posibil sa-i fi abolit din simptome.
Si noroc cu rezidentul care a ramas in Romania si a salvat-o. Asa ca nu va mai tot plangeti atata ca nici pacientii cand se duc la medic nu povestesc chiar tot si pe langa asta mai si iau medicamente de capul lor
E bine sa avem si un aparator al sistemului medical. Bravo! Daca celelalte argumente pot fi discutate, totusi nu am inteles ce legatura avea McDonalds cu boala respectiva.
Eu am trecut prin aceeasi situatie acum cateva luni si imi era asa de rau ca eram pe lista de rugaciune la biserica. Doctorii nu gaseau nimic. Crizele incepeau dupa ce mancam la un grup care se aduna in fiecare marti. La o analiza mai atenta am ajuns la concluzia ca mancarea era facuta cu produse modificate genetic si in cele mai multe situatii veneau din cutii. Si organismul meu incerca sa imi atraga atentia. Daca vreti sa stiti cum am scapat eu de dureri insuportabile de burta si daca vreti sa stiti cum nivelul meu de energie a crescut considerabil in mai putin de 24 de ore va rog sa imi trimiteti un mesaj privat la larissa_bangs@yahoo.com. Acum am asa de multa energie ca nu mai stiu ce sa mai fac cu ea! 🙂
Larisa draga oare energia pe care o ai e de la niste “prafuri” gen Herbalife? Daca am face toti piata si nu am mai da pe la Mac sunt sigura ca nu ne-ar mai durea burta. Oricum solutia ta e ca marti seara sa faci piata. Si clar ai gasit aici ocazia sa vinzi ceva.
Ruxandra, nu vorbesc de nici un praf! Durerile mele abdominale erau de la produsele cu gluten. In momentul in care am inceput sa mananc numai fructe si legume bio si am inceput sa elimin toate produsele cu gluten stomacul meu a inceput sa se curate. Bineinteles ca am folosit remedii naturiste pentru a-mi ameliora durerea! Momentan eu nu mai mananc dulciuri, nu mananc paste fainoase, nu beau bauturi carbo-gazoase, imi fac singura paine fara gluten, etc Diferenta este enorma! Nu trebuie sa mergi la Mc. Trebuie doar sa citesti ingredientele produselor pe care le pui in cos in fiecare saptamana! Nu da vina doar pe Mc. Cand a fost ultima data cand ai mers la supermarket si ai citit ingredientele de pe cutii sau ai intrebat de unde au adus merele alea asa frumoase si parfumate! Produsele modificate genetic sunt cele mai periculoase pentru oameni! Cu cat le folosesti mai mult, cu atat organismul tau se va adapta mai repede!