3 Soluţii/Întrebări Pentru Cei Dezamăgiţi

Când te uiţi înapoi la ultimii ani din viaţa ta, poţi să spui că lucrurile au mers exact aşa cum ai fi vrut? Probabil că cei mai mulţi dintre noi am răspunde negativ la această întrebare. Nu cred că există vreun om care să nu fi fost dezamăgit, de sine însuşi, de alţii, sau de modul în care au decurs evenimentele din viaţa sa. Cât despre mine, am trecut prin MULTE circumstanţe care nu au mers aşa cum aş fi dorit.

Cum ajungem să fim dezamăgiţi? Răspunsul pe care îl dăm de obicei este că oamenii din jur sau circumstanţele ne-au dezamăgit, deci trebuie să fie vina lor. În realitate, dezamăgirea nu are de a face cu lucrurile din exteriorul nostru. Cei vinovaţi de propria noastră dezamăgire… suntem noi. Sigur, la prima vedere nu pare aşa… Când un prieten în care am avut încredere se dovedeşte a fi un ticălos, nu este el vinovat pentru starea mea emoţională? Când ies la un picnic şi începe să plouă, nu este vremea de vină pentru dezamăgirea mea? Când părinţii promit să îmi cumpere un laptop şi apoi se răzgândesc, nu din cauza lor intru în depresie?

Noi nu putem controla vremea sau acţiunile celor din jur. Dar PUTEM să controlăm reacţiile noastre faţă de ceea ce ni se întâmplă. Dezamăgirea este un răspuns emoţional la o AŞTEPTARE neîmplinită. Ajungem să fim dezamăgiţi atunci când lucrurile nu evoluează aşa cum ne aşteptăm. Aşteptăm ca un prieten să fie un om cinstit. Aşteptăm ca la picnic să avem cer senin. Aşteptăm ca părinţii să îşi ţină cuvântul. Şi astfel ajungem să spunem dezamăgiţi, “Nu aşa trebuia să se întâmple!”

Deşi dezamăgirea este o reacţie normală, care ni se întâmplă adesea, dacă nu o controlăm ea poate să ne ducă la disperare şi depresie. Ce putem face în astfel de situaţii? Iată 3 întrebări pe care să ni le punem:

1. “Va dura veşnic?”
Atunci când se întâmplă lucruri care ne dezamăgesc, avem tendinţa să credem că pierderea suferită este permanentă. Durerea pierderii unei relaţii sau a unei slujbe e atât de mare, încât ne face să nu mai avem nădejde pentru viitor.

Se spune că pe când Solomon era mic, s-a întâlnit odată cu bijutierul tatălui său, împăratul David. Văzându-l foarte trist, l-a întrebat ce problemă avea. Bijutierul i-a răspuns: “Tatăl tău mi-a cerut să îi fac un inel, pe care, dacă îl va privi când e vesel, să devină trist, iar dacă îl va privi când plânge, să râdă. În caz contrar, voi fi omorât.” Solomon i-a spus: „Nu fi amărât, e simplu.” „Cum?” „Trebuie să inscripţionezi ceva pe el.” „Da, dar ce?” Scrie „Şi asta va trece!”. Când tata va vedea acest mesaj, starea lui se va schimba.

Toate, chiar şi necazurile sau sentimentele aduse de o dezamăgire sunt trecătoare. Viaţa merge înainte.

2. “Sunt aşteptările mele prea mari?”
Aşteptările pe care le avem astăzi sunt o uşă deschisă către dezamăgirile de mâine. Şi atunci, care e soluţia? Să nu mai avem nici un fel de aşteptări? Probabil că nu. Aşteptările aduc cu ele un entuziasm pozitiv. Când soţia îţi este însărcinată, aşteptarea că vei avea un copil frumos şi sănătos îţi aduce bucurie. Când lucrezi la un proiect, anticiparea premiului pe care îl vei primi îţi furnizează motivaţia necesară să performezi.

Mai degrabă soluţia este să avem aşteptări temperate. Nu cred că trebuie să renunţăm la idealurile noastre. Viaţa noastră ar deveni prea mohorâtă. Dar avem nevoie mai întâi să identificăm şi să ajustăm aşteptările noastre. Apoi, trebuie să ne aducem aminte că în viaţă lucrurile nu se întâmplă exact cum ne dorim noi. Facem greşeli care ne costă. Nu primim slujba pe care ne-o dorim. Familia pe care o avem nu e chiar de nota 10. Necazurile cad asupra noastră neanunţate.

Dacă vom constata că aşteptările noastre au fost prea mari, atunci trebuie să le micşorăm. Făcând acest lucru, vom fi mai pregătiţi să îndurăm impactul dezamăgirilor viitoare.

3. “Şi acum încotro?”
Atunci când experimentezi o dezamăgire majoră, este normal să rămâi “blocat” pentru un timp. Emoţional, îţi va fi foarte greu să mergi mai departe. Va fi probabil necesară o perioadă de “jelire”. În cele din urmă însă, va trebui să te ridici şi să iei hotărârea să treci peste acea dezamăgire. Nu trebuie ca acele sentimente să te paralizeze. Din orice lucru rău pot să rezulte şi efecte pozitive. Personal, am învăţat multe lecţii profunde ca urmare a unor eşecuri. Lecţiile acelea mi-au schimbat viaţa.

Dezamăgirea poate fi folosită pentru o redirecţionare a vieţii. Decizia de a merge mai departe nu va îndepărta neapărat emoţiile negative, dar, în timp, va aduce vindecare. În loc să rămâi într-o stare de dezamăgire, mai bine încearcă să faci altceva, o nouă abordare, o nouă prioritate în viaţă, un nou hobby, o nouă relaţie. Nu rămâne prăbuşit. Dacă îţi piere un vis, găseşte un altul care să te motiveze.

Noi toţi vom avea dezamăgiri. Într-o lume atât de coruptă ca a noastră, viaţa nu va fi uşoară. Se pot întâmpla lucruri care să ne clatine până în adâncul fiinţei noastre. Cu ajutorul lui Dumnezeu însă, e posibil să ieşim biruitori din orice încercare.